Filmul SF este unul dintre cele mai populare genuri cinematografice. Desi nu ma numar printre fanii genului, voi incerca sa surprind anumite momente( interesante, sper..)ale istoriei filmului “science-fiction”, un capitol interesant al cinematografiei.
De la inceput trebuie mentionat faptul ca acest gen foarte eterogen este si deosebit de popular.
De altfel, in opinia mea, tocmai asta il face comercial : caracterul sau eterogen. Exista fantasy-fiction( spre exemplu, “Stapanul Inelelor”) , horror-fiction ( ”Frankenstein”), mystery-fiction (“Blade Runner”), space-fiction( ”Dune”) etc. In filmul SF se intalnesc uneori si influente ale altor genuri precum drama, actiune sau comedie.
Un alt aspect important al filmului de “stiinta si imaginatie” ( cum se traduce frecvent in limba romana) este si calitatea operelor apartinand acestui gen. O trecere in revista a celor mai proaste filme facute vreodata ne ofera posibilitatea sa observam ca peste 70-80% dintre acestea sunt SF-uri. Totul culmineaza cu filmul lui Ed Wood “Plan 9 from Outer Space”, considerat cel mai slab film facut vreodata. Nu e mai putin adevarat insa ca si unii dintre cei mai mari regizori de film de arta au creat productii importante SF ( Fritz Lang, Stanley Kubrick, Andrei Tarkovski, Michael Radford, Steven Spielberg, David Lynch, Terry Gilliam etc.) astfel incat e evident ca si in acest caz exista filme pentru toate gusturile.
In opinia mea, in functie de valoarea si importanta lor in istoria cinematografiei mondiale filmele apartinand genului SF pot fi impartite in 3 categorii:
In primul rand exista filmele proaste si foarte proaste.(as adauga... si foarte multe). Asa cum am spus, acestea sunt candidate anuale la trofeul ”Zmeura de Aur”( cel mai prost film).In ultimii 20-30 de ani,in ciuda progreselor facute in domeniul efectelor speciale, valoarea filmelor SF nu a crescut. Dimpotriva, invazia de roboti, cyborgi, explozii neverosimile, monstrii japonezi, re-make-uri neinteresante si subiecte descurajant de slabe fac din acest gen de film un adevarat taram al prostului-gust, al incompetentei si al sub-culturii. Exceptiile sunt foarte putine, regula este insa aceasta.
Au existat insa dintotdeauna si filme SF bine realizate, care imbina subiectul cu realizarea tehnica si care au creat revolutii in cultura cinematografica. Ma refer aici la seriile Star Wars sau Terminator, Matrix sau Alien. Evident ca pentru fanii acestui gen, discutiile despre filmele mentionate nu pot fi decat pozitive.In opinia mea, desi le pot recunoaste anumite calitati , ma vad nevoit sa semnalez si numeroasele slabiciuni: lipsa de profunzime a subiectelor, atractia spre efecte vizuale ce nu au legatura cu “stiinta”, ci doar cu “fictiunea”, preferinta spre personaje incolore, lipsite de esente, accentuarea violentei. Practic, aceste filme nu pun intrebari, nu creaza raspunsuri, sunt doar ambalaje frumos realizate in spatele carora nu se ascunte nimic.
A treia categorie este insa cea pentru care merita sa scriu acest articol pe un blog ce doreste( sper sa si reuseasca) sa puna accentul pe filmul de arta. E categoria filmelor SF care trateaza teme serioase, care te rascolesc si te indeamna la meditatie.
Umanismul si teama de un posibil razboi nuclear sunt evidente in “The Day the Earth Stood Still”-1951( in regia lui Robert Wise), un clasic ce propune probabil singurul robot simpatic al filmului SF( uriasul si foarte ascultatorul Gort )si o coloana sonora avangardista pentru acea perioada. In “Alphaville”( 1965 ),cineastul francez Jean-Luc Godard prezinta o imagine neconventionala a viitorului. Plasata in viitor, actiunea filmului urmareste calatoria unui agent -secret intr-un oras al galaxiei -Alphaville-in care oamenii sunt transformati in entitati lipsite de libertatea de a gandi si a simti. Un univers in care oamenii sunt condamnati fiindca plang la moartea sotiei sau fiindca folosesc cuvinte interzise, precum “dragostea”. Atmosfera intunecata, problematica temelor centrale ale filmului, suspansul adus de coloana sonora, lipsa efectelor speciale si mai ales finetea regizorala a lui Godard, fac din acest film o capodopera a artei cinematografice. In 1968, Stanley Kubrick realizeaza “2001:A Space Odyssey”, unanim apreciat ca fiind unul din cele mai importante pelicule ale tuturor timpurilor. Evolutia umanitatii desprinsa din animalitatea primordiala si pana in viitorul plasat in anul 2001 este reprezentata in filmul lui Kubrick meticulos, metodic si respectand adevarul stiintific. Beneficiind de o realizare extraordinara(efecte speciale, dialog minimalist, tehnici de filmare surprinzatoare, coloana sonora devenita legendara) filmul este fara indoiala un gigant al genului.
Tot in 1968 aparea si “Planet of the Apes”( in regia lui Franklin Schaffner), cu un subiect foarte interesant, inovator din punct de vedere al machiajului,dar mai ales cu un final care surprinde si inspaimanta.
“Solaris”( 1972) in regia marelui Andrei Tarkovski, dupa nuvela polonezului Stanyslaw Lem, ramane un alt moment de referinta al acestui gen. Un film psihologic, plasat pe o statie spatiala, in viitor, pelicula trateaza halucinantele crize existentiale ale personajelor ( cercetatori si oameni de stiinta aflati pe acea statie spatiala). Tarkovski surprinde prin densitatea emotiilor pe care le dezvaluie personajele si prin transpunerea acestora in imagini de o puritate speciala.
El revine la acest gen si in “Stalker”(Calauza)-1979, un alt film important, meditativ si plin de profunzime.
Anii '80 aduc alte filme SF demne de trecut in revista: “Blade Runner”(1982,regia Ridley Scott),”1984”(1984, in regia lui Michael Radford, dupa romanul best-seller al lui George Orwell), “Brazil”(1985, in regia lui Terry Gilliam). Toate cele trei de mai sus surprind universuri totalitare plasate in viitor, caracterizate prin violenta, cenzura, opresiune, suprapulare. Intrebarile si problematica puse de aceste pelicule sunt insa adanci si dificil de urmarit, provocand la reevaluari ale efectelor posibilelor societati ale viitorului.
Mai aproape de prezent se remarca de asemenea filme SF precum “Twelve Monkeys”(1995, regia Terry Gilliam), “Abre los Ojos”(1997, regia Alejandro Amenabar), “The 5th Element”( 1997, regia Luc Besson ),”Pi”( 1998, Darren Aronovsky ),”Children of Men”( 2005, Alfonso Cuaron ) si “The Fountain”( 2006, Darren Aronovsky).
Exista insa si filme despre care nu am scris in acest articol si care probabil merita sa fie plasate intre cele mai bune filme SF ale tuturor timpurilor. Nu am facut-o fie pentru ca nu am reusit inca sa le vizionez: Metropolis( 1927), The 10th Victim (1965), Farenheit 451( 1966),”Soylent Green”(1973),The Thing( 1982),”Dune”(1984) etc., fie deoarece consider ca ele fac parte din alte genuri, desi unii le incadreaza aici : A clockwork orange(1971),The Element of Crime( 1984) sau trilogia “Lord of the Rings “.
Concluzia e simpla :ca in orice alt gen,alegerea se face de catre cel ce vizioneaza filmul. Din pacate exista si fani Robocop, Batman sau Star Trek. Asta e, nimeni nu e perfect!
PS. Articol dedicat prietenului Nelutz, cu speranta ca va parasi AXN-ul.
De la inceput trebuie mentionat faptul ca acest gen foarte eterogen este si deosebit de popular.
De altfel, in opinia mea, tocmai asta il face comercial : caracterul sau eterogen. Exista fantasy-fiction( spre exemplu, “Stapanul Inelelor”) , horror-fiction ( ”Frankenstein”), mystery-fiction (“Blade Runner”), space-fiction( ”Dune”) etc. In filmul SF se intalnesc uneori si influente ale altor genuri precum drama, actiune sau comedie.
Un alt aspect important al filmului de “stiinta si imaginatie” ( cum se traduce frecvent in limba romana) este si calitatea operelor apartinand acestui gen. O trecere in revista a celor mai proaste filme facute vreodata ne ofera posibilitatea sa observam ca peste 70-80% dintre acestea sunt SF-uri. Totul culmineaza cu filmul lui Ed Wood “Plan 9 from Outer Space”, considerat cel mai slab film facut vreodata. Nu e mai putin adevarat insa ca si unii dintre cei mai mari regizori de film de arta au creat productii importante SF ( Fritz Lang, Stanley Kubrick, Andrei Tarkovski, Michael Radford, Steven Spielberg, David Lynch, Terry Gilliam etc.) astfel incat e evident ca si in acest caz exista filme pentru toate gusturile.
In opinia mea, in functie de valoarea si importanta lor in istoria cinematografiei mondiale filmele apartinand genului SF pot fi impartite in 3 categorii:
In primul rand exista filmele proaste si foarte proaste.(as adauga... si foarte multe). Asa cum am spus, acestea sunt candidate anuale la trofeul ”Zmeura de Aur”( cel mai prost film).In ultimii 20-30 de ani,in ciuda progreselor facute in domeniul efectelor speciale, valoarea filmelor SF nu a crescut. Dimpotriva, invazia de roboti, cyborgi, explozii neverosimile, monstrii japonezi, re-make-uri neinteresante si subiecte descurajant de slabe fac din acest gen de film un adevarat taram al prostului-gust, al incompetentei si al sub-culturii. Exceptiile sunt foarte putine, regula este insa aceasta.
Au existat insa dintotdeauna si filme SF bine realizate, care imbina subiectul cu realizarea tehnica si care au creat revolutii in cultura cinematografica. Ma refer aici la seriile Star Wars sau Terminator, Matrix sau Alien. Evident ca pentru fanii acestui gen, discutiile despre filmele mentionate nu pot fi decat pozitive.In opinia mea, desi le pot recunoaste anumite calitati , ma vad nevoit sa semnalez si numeroasele slabiciuni: lipsa de profunzime a subiectelor, atractia spre efecte vizuale ce nu au legatura cu “stiinta”, ci doar cu “fictiunea”, preferinta spre personaje incolore, lipsite de esente, accentuarea violentei. Practic, aceste filme nu pun intrebari, nu creaza raspunsuri, sunt doar ambalaje frumos realizate in spatele carora nu se ascunte nimic.
A treia categorie este insa cea pentru care merita sa scriu acest articol pe un blog ce doreste( sper sa si reuseasca) sa puna accentul pe filmul de arta. E categoria filmelor SF care trateaza teme serioase, care te rascolesc si te indeamna la meditatie.
Umanismul si teama de un posibil razboi nuclear sunt evidente in “The Day the Earth Stood Still”-1951( in regia lui Robert Wise), un clasic ce propune probabil singurul robot simpatic al filmului SF( uriasul si foarte ascultatorul Gort )si o coloana sonora avangardista pentru acea perioada. In “Alphaville”( 1965 ),cineastul francez Jean-Luc Godard prezinta o imagine neconventionala a viitorului. Plasata in viitor, actiunea filmului urmareste calatoria unui agent -secret intr-un oras al galaxiei -Alphaville-in care oamenii sunt transformati in entitati lipsite de libertatea de a gandi si a simti. Un univers in care oamenii sunt condamnati fiindca plang la moartea sotiei sau fiindca folosesc cuvinte interzise, precum “dragostea”. Atmosfera intunecata, problematica temelor centrale ale filmului, suspansul adus de coloana sonora, lipsa efectelor speciale si mai ales finetea regizorala a lui Godard, fac din acest film o capodopera a artei cinematografice. In 1968, Stanley Kubrick realizeaza “2001:A Space Odyssey”, unanim apreciat ca fiind unul din cele mai importante pelicule ale tuturor timpurilor. Evolutia umanitatii desprinsa din animalitatea primordiala si pana in viitorul plasat in anul 2001 este reprezentata in filmul lui Kubrick meticulos, metodic si respectand adevarul stiintific. Beneficiind de o realizare extraordinara(efecte speciale, dialog minimalist, tehnici de filmare surprinzatoare, coloana sonora devenita legendara) filmul este fara indoiala un gigant al genului.
Tot in 1968 aparea si “Planet of the Apes”( in regia lui Franklin Schaffner), cu un subiect foarte interesant, inovator din punct de vedere al machiajului,dar mai ales cu un final care surprinde si inspaimanta.
“Solaris”( 1972) in regia marelui Andrei Tarkovski, dupa nuvela polonezului Stanyslaw Lem, ramane un alt moment de referinta al acestui gen. Un film psihologic, plasat pe o statie spatiala, in viitor, pelicula trateaza halucinantele crize existentiale ale personajelor ( cercetatori si oameni de stiinta aflati pe acea statie spatiala). Tarkovski surprinde prin densitatea emotiilor pe care le dezvaluie personajele si prin transpunerea acestora in imagini de o puritate speciala.
El revine la acest gen si in “Stalker”(Calauza)-1979, un alt film important, meditativ si plin de profunzime.
Anii '80 aduc alte filme SF demne de trecut in revista: “Blade Runner”(1982,regia Ridley Scott),”1984”(1984, in regia lui Michael Radford, dupa romanul best-seller al lui George Orwell), “Brazil”(1985, in regia lui Terry Gilliam). Toate cele trei de mai sus surprind universuri totalitare plasate in viitor, caracterizate prin violenta, cenzura, opresiune, suprapulare. Intrebarile si problematica puse de aceste pelicule sunt insa adanci si dificil de urmarit, provocand la reevaluari ale efectelor posibilelor societati ale viitorului.
Mai aproape de prezent se remarca de asemenea filme SF precum “Twelve Monkeys”(1995, regia Terry Gilliam), “Abre los Ojos”(1997, regia Alejandro Amenabar), “The 5th Element”( 1997, regia Luc Besson ),”Pi”( 1998, Darren Aronovsky ),”Children of Men”( 2005, Alfonso Cuaron ) si “The Fountain”( 2006, Darren Aronovsky).
Exista insa si filme despre care nu am scris in acest articol si care probabil merita sa fie plasate intre cele mai bune filme SF ale tuturor timpurilor. Nu am facut-o fie pentru ca nu am reusit inca sa le vizionez: Metropolis( 1927), The 10th Victim (1965), Farenheit 451( 1966),”Soylent Green”(1973),The Thing( 1982),”Dune”(1984) etc., fie deoarece consider ca ele fac parte din alte genuri, desi unii le incadreaza aici : A clockwork orange(1971),The Element of Crime( 1984) sau trilogia “Lord of the Rings “.
Concluzia e simpla :ca in orice alt gen,alegerea se face de catre cel ce vizioneaza filmul. Din pacate exista si fani Robocop, Batman sau Star Trek. Asta e, nimeni nu e perfect!
PS. Articol dedicat prietenului Nelutz, cu speranta ca va parasi AXN-ul.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu